Muzeul Vrancei

Şcoala israelito-romană Odobeşti

FILE DE ISTORIE

La 12 noiembrie 1906, inspectorul şcolar Constantin Tomescu constata că şcoala are condiţii bune, dar manualele folosite, în limba ebraică, nu aveau aprobarea Ministerul Cultelor. La data inspecţiei, directorul şcolii era M. Perlstein, institutor fiind Isac Reifer. La 30 decembrie 1906, acelaşi inspector este trimis să cerceteze din nou situaţia şcolii Israelito-Române. La 8 ianuarie 1907, raportul inspectorul Constantin Tomescu propune închiderea şcolii, deoarece şcola nu are director şi nici personal, personalul didactit nu cunoaşte limba română, nu există arhivă. Pe scurt, nereguli administrative. Se face vinovat noul director Aroneanu.

In anul 1907, în urma acestor recomandări, ministrul aprobă închiderea şcolii. Mendel Stafler, preşeditele comunităţii, trimite Ministerului Cultelor documentele cerute pentru intrarea în legalitate.
In anul scolar 1907-1908 colectivul didactiv era format din: I.Aroneanu – director şi profesor de limba română clasele a 3 şi 4; S.H.Cerbeanu- institutor, limba română, ebraică şi germană; Dr. Ghitla Volf – profesoară de lucru manual; Isac Gheber – profesor de limba ebraică, germană şi religia mozaică; Iohaneta Cerbeanu- profesoara de lucru manual; Pessa Feldman – institutoare şi profesoară de limba română clasele 1 şi 2 şi Samuil Soreanu – profesor de limba ebraică şi religia mozaică
In primăvara anului 1921 localul şcolii a ars şi sa construit un nou local. Cursurile se desfăşurau zilnic de duminică până vineri între orele 8-12 şi 14-16. In fiecare clasă existau în medie câte 15 elevi.
In timpul celui de al doilea război mondial, în anul 1941 şcoala a fost închisă.
După cel de al doilea război mondial, copiii înstăriţi din Odobeşti au fost trimişi de părinţii lor la Liceul Evreiesc din Focşani. După desfiinţarea şcolii israelite, clădirea a fost folosită de şcoala Gimnazială orăşănească.
In Anul 2005 localul a revenit comunităţii izraelienii.

Autor: Zvi Ben Dov