Scurt istoric al judetului Vrancea

MĂRĂŞEŞTI

Ca aşezare umană, Mărăşeştii, în componenţa cărora intră oraşul propriu-zis, satele Siretu, Tişiţa, Haret, Pădureni, Călimăneşti, Modruzeni şi Doaga, se regăsesc, confirmaţi de descoperirile arheologice, încă de la începuturile epocilor preistorice.

Complexa staţiune arheologică de la Pădureni, cercetările de suprafaţă efectuate în numeroase puncte ale perimetrului său, descoperirile întâmplătoare de monede oferă un bogat material documentar (ceramică, unelte de muncă, de uz casnic, obiecte de cult, podoabe) care atestă prezenţa omului în neolitic şi Epoca metalelor, în perioadele dacă, daco – romană şi prefeudală.

În zona Mărăşeşti, la Doaga, au fost descoperite o aşezare aparţinând Epocii neolitice, Cultura Cucuteni şi una din Epoca bronzului (Cultura Monteoru). Pentru Epoca bronzului descoperirile arheologice demonstrează o intensă locuire. Importante de menţionat sunt descoperirile de la Călimăneşti (Mărăşeşti) unde s-au cercetat peste zece morminte de incineraţie şi cele de la Pădureni, cu descoperiri din Epoca fierului (Culturile Hallstatt şi La Tène), aparţinând secolelor VI – V a.Chr. Necropola de la Pădureni este reprezentativă în arheologia preistorică vrânceană prin cercetările efectuate între anii 1967 – 1986.

Dacă acceptăm toponimicul Mărăşeuţi ca o primă formă arhaică a Mărăşeştilor, prima menţiune documentară o regăsim încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea  (20 martie 1392), când domnul Moldovei, Roman I (30 martie 1392 – decembrie 1394), dăruieşte unui Ionaş Viteazu o parte de sat cu acest nume.

După jumătate de secol, în august 1455, aşezarea apare cu numele de Mărăşeşti într – un document semnat de Petru Aron (17 octombrie 1451 – 24 februarie 1452,  25 august 1454 – 8 decembrie 1454 / 8 februarie 1455, 25 martie 1455 – 12 aprilie 1457), în cea de a treia domnie (25 martie 1455 – 12 aprilie 1457). Numele se statorniceşte, de vreme ce la 1634, „Busuioc de Mărăşeşti şi Ion de acolo şi Sava de acolo” erau martori la vânzarea unei părţi din moşia satului Todireşti. Un alt document, din 10 mai 1650, se referea la vânzarea „de veci” a unor părţi din moşia Mărăşeşti.

Documentul care oferea cu claritate datele reale, incontestabile, ale locului aşezării rămâne hrisovul domnului Moldovei, Vasile Lupu (aprilie 1634 – 3 / 13 aprilie 1653, 28 aprilie / 8 mai 1653 – 8 / 18 iulie 1653), din 20 septembrie 1651, prin care „întăreşte lui Lupaşcu Armaşu … a lui dreaptă ocină şi moşie din sat Mărăşeşti, în ţinutul Putnei, pe apa Siretului”.

Existenţa sa ca sat dăinuie până spre sfârşitul secolului al XIX – lea, marcată din când în când de evenimente care i-au îngreunat dezvoltarea, ca pustiirea din 1789, molimele, aservirea boierească. Evenimente care au înviorat atmosfera locală, au fost oprirea la Mărăşeşti a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 5 februarie 1859, vizita Regelui Carol I din mai 1871, a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, în decembrie 1877. Incorporaţi în Regimentul 10 Dorobanţi Putna, fiii Mărăşeştilor s-au regăsit, cu faptele de arme, cu viaţa şi sângele lor dăruite ţării, în Războiul de Independenţă de la 1877 – 1878. Amintirea vitejiei şi sacrificiului eroilor mărăşeşteni în acest război va rămâne veşnic în memoria locuitorilor, numele lor fiind dăltuite în marmura monumentului ridicat în curtea Liceului din localitate.

În ultimul sfert al secolului al XIX-lea, odată cu construirea căilor ferate Mărăşeşti – Bacău (1872), Mărăşeşti – Focşani (1881), Mărăşeşti – Tecuci (1883) şi Mărăşeşti – Panciu (1900), micul sat de altă dată devine un important nod  feroviar. Totodată, înfiinţarea Fabricii de zahăr, a Fabricii chimice, a Fabricii de cherestea, accentuarea  rolului administrativ – de reşedinţă de ocol, au schimbat structura socio – economică a Mărăşeştilor, au lărgit-o şi diversificat-o, căpătând un real aspect de aşezare urbană. În localitate funcţionau un spital cu 34 de paturi, o şcoală de tip urban, serviciu de incendiu şi iluminat, serviciul telegrafic – poştal. S-au pietruit străzile, Primăria avea un local nou, apar case de locuit cu aspect arhitectonic caracteristic oraşelor. Îndreptăţit, Consiliul Comunal hotărâşte, la 10 noiembrie 1908, declararea Mărăşeştilor ca localitate urbană.

Al doilea deceniu al secolului al XX-lea, prin evenimentele petrecute aici, prin ecoul şi semnificaţia lor, înscriu Mărăşeştii în bronzul istoriei naţionale şi europene.

Angajată în Primul Război Mondial, purtând propriul său Război de Întregire a Neamului, România s-a aflat, în vara anului 1917, în faţa celui mai greu şi mai dramatic moment al istoriei sale.

După cotropirea a două treimi din teritoriu, trupele inamice pregăteau ofensiva pentru ocuparea singurei provincii rămasă liberă – Moldova şi, prin aceasta, desfiinţarea României ca stat de pe harta Europei.

Cu frontul stabilizat pe crestele Carpaţilor şi pe cursurile râurilor Putna şi Siret, cu o perioadă de refacere a potenţialului său uman şi militar, în iulie – august 1917, Armata Română, prin eroicile lupte de la Soveja şi Panciu, de la Mărăşti şi Străoane, prin sublima şi definitiva bătălie de la Mărăşeşti, a năruit planurile inamicului, înregistrând cea mai răsunătoare victorie a Aliaţilor de pe Frontul Oriental din Primul Război Mondial.

La Mărăşeşti, în faţa Gării, la Doaga, pădurea Răzoare şi Străjescu cei 480 de ofiţeri şi 27.000 de soldaţi căzuţi în lupte, au ridicat cu trupurile lor un zid de netrecut în faţa duşmanului, transformând lozinca „Pe aici nu se trece !” în realitate, conferind Mărăşeştilor simbolul peren al eroismului românesc, recunoscut ca atare de întreaga Europă. În semn de omagiu, oraşul va fi decorat de italieni cu Coroana de Oţel şi de Preşedintele Franţei cu Crucea de Război Franceză.

La 17 august 1920, Parlamentul României votează ridicarea comunei rurale Mărăşeşti la rangul de oraş, pe stema căruia, alături de Arhanghelul Mihail, stau înscrise cuvintele „Pe aici nu se trece !.

Întru slava eroilor patriei şi gloriei Mărăşeştilor, s-a ridicat, între 1923 – 1938, Mausoleul Mărăşeşti, simbol etern al voinţei de libertate şi independenţă a românilor, al temeliei pe care s-a clădit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.