Muzeul Vrancei

Mausoleul Focşani

MAUSOLEE

Purtându-şi Războiul de Întregire a Neamului, integrat Primului Război Mondial, România avea să-şi desăvârşească unitatea sa naţională şi statală cu preţul jertfei de viaţă şi sânge a mii şi mii de soldaţi şi ofiţeri căzuţi în marile bătălii din vara anului 1917.

Din Munţii Vrancei şi până la Focşani, pământul vrâncean a devenit altarul jertfei şi biruinţei soldatului român pentru libertatea şi slava naţiunii române.

Între anii 1916 – 1918, judeţului Putna i-a fost hărăzit să constituie teatrul celui mai mare război al neamului nostru şi armata română să scrie cu sânge pe teritoriul lui epopeea de rezistenţă în faţa celei mai formidabile invazii ce se văzuse aici, aceea a oştirilor nemţeşti comandate de către August von Mackensen.

La finele lunii decembrie, mai precis în seara zilei de 24 decembrie 1916, unităţile germane au intrat în oraşul Focşani, ocupaţia germană întinzându-se pe o perioadă de doi ani, până în anul 1918, creând astfel „cele două Românii”. Referindu-se la această situaţie, Constantin Kiriţescu semnala că „La sfârşitul lunei Decembrie, după căderea Focşanilor, operaţia dureroasă se sfârşise. Bariera de fier şi foc a frontului de luptă se oprise definitiv pe linia dorită de Marele cartier rus, ce cobora din munţii Oituzului, de-a lungul văilor Şuşiţei, Putnei şi Siretului până la Dunăre. Ea va despărţi timp de doi ani, lungi şi grei, cele două frânturi ale ţării şi pe fiii ei”.

Aici, la Focşani, regimul de ocupaţie germană şi-a stabilit sediul administraţiei civile. În timpul acestei ocupaţii, locuitorii oraşului şi cei ai judeţului, au avut de suferit o serie de „samavolnicii şi atrocităţi”, ca: rechiziţii, case distruse, deportări, arestări şi, nu în ultimul rând, muncă forţată în folosul armatei germane.

 Dar victoriile repurtate de armata română în vara anului 1917 le-au dat focşănenilor speranţa că oraşul va fi eliberat şi că vor scăpa astfel de ocupaţia germană. Izbânda incontestabilă a românilor de la Mărăşeşti a creat panică în rândurile armatei germane. Martori contemporani cu evenimentele scriau că mulţi germani fugeau de pe poziţiile ocupate, iar la „Focşani e o debandadă generală. Comandamentul împachetează şi se găteşte de plecare. Comandantul închisorii predă ofiţerului român, cel mai înalt grad printre prizonierii săi, comanda asupra gărzii germane şi a prizonierilor români, anunţându-l că germanii evacuează oraşul”.

 Locuitorii de astăzi ai oraşului Focşani păstrează vie amintirea acelor zile de restrişte, dar mai ales pe cea a eroilor care şi-au sacrificat însăşi viaţa pentru apărarea şi întregirea teritorială. Acestora le-au înscris numele pe marmura monumentelor şi a mausoleului ridicate în oraş.

 Printre monumentele oraşului „…relicve eroice ce constituie o adevărată carte de istorie a neamului, scrisă în graiul tăcut al lespezilor de piatră, al plăcilor de marmură, al fierului forjat, al bronzului modelat şi lemnului încrustat…” se înscrie Mausoleul Eroilor, aflat pe Bulevardul Bucureşti, înălţat, aşa cum s-a consemnat în documente, prin contribuţie publică.

 Iniţiativa construcţiei a avut-o Comitetul Judeţean Putna al Societăţii „Mormintele Eroilor căzuţi în război”.  În Vrancea, la Focşani, Societatea s-a constituit  încă din anul 1920, când s-au înscris 62 de membri  (27 în Focşani şi 35 în Odobeşti). La aceştia s-au adăugat, doi ani mai târziu, nume ilustre, printre care profesorul Nicolae  Al. Rădulescu, doctorul Gheorghe Băiatu din Odobeşti, avocatul Gheorghe Miciora, Spiridon Helciu, Costică Dia, Dumitru Bahamat, George  Simionovici, preotul Gheorghe Tomescu ş.a. Comandantul Diviziei 6-a, generalul Toma Lişcu a devenit preşedintele Filialei Judeţului Putna a acestei Societăţi.

 Iniţiativa ridicării Mausoleului – Osuar al Eroilor din Garnizoana Focşani a aparţinut aceluiaşi general Toma Lişcu, ajutat de locotenent – colonelul Dumitru  Carlaonţ. Construcţia mausoleului din Focşani a  fost începută încă din  anul 1925. Ridicarea Mausoleului – Osuar din Focşani s-a dovedit a fi destul de anevoioasă şi a necesitat un mare efort în a asigura sumele necesare construcţiei monumentului. În întreaga ţară se făceau eforturi deosebite pentru ridicarea însemnelor de cinstire a Eroilor Neamului căzuţi pe câmpurile de luptă din timpul Războiului de Reîntregire a României.

La 30 septembrie 1925, generalul Lişcu, preşedintele Comitetului şi comandantul Diviziei a 6-a din Focşani adresa Prefecturii o invitaţie de participare la lucrările acestuia: „Am onoare a vă ruga să binevoiţi a lua parte la întrunirea Comitetului Judeţean Putna al Societăţii Mormintele Eroilor căzuţi în răsboiu, ce are loc sâmbătă 3 octombrie a.c. ora    17 în localul Comandamentului Diviziei a 6-a. Domnii membri ai comitetului Judeţean Putna, sunt cu insistenţă rugaţi a participa la această întrunire pentru a fi puşi la curent cu lucrările ce se execută la Mauzoleul Eroilor, de lângă Regimentul 10 Infanterie, şi a hotărî asupra lucrărilor viitoare”, în care se făcea cunoscut că începuseră lucrările de construire a mausoleului.

Ca şi în cazul altor opere de interes obştesc, s-au deschis liste de subscripţie, s-au organizat serbări, baluri etc., s-au pus în vânzare cărţi poştale, dar cel mai sigur era sprijinul financiar al instituţiilor statului: Primăria şi Prefectura. Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale a contribuit la strângerea sumelor necesare continuării lucrărilor la Mausoleul Eroilor din Focşani, prin avizarea favorabilă pentru distribuirea de cărţi poştale cu imaginea Mausoleului, care reprezenta „proectul de criptă pentru osemintele eroilor ce se va construi în acest oraş am constatat că sunt în număr de 400.000”. Lucrările pentru terminarea Mausoleului – Osuar s-au desfăşurat în salturi, ceea ce a condus la degradarea construcţiei până în 1929.

 Lucrările la ridicarea Mausoleului – Osuar au început în anul 1925, precizare necesară în condiţiile în care în unele lucrări editate până în prezent se menţionează date diferite. Aşadar, s-a lucrat între anii 1925 – 1927 şi în următorii doi ani (1927 – 1929), acestea  continuînd sporadic din cauza lipsei de fonduri.

 Fondurile strânse în urma tuturor acţiunilor întreprinse de către Comitetul Judeţean al Societăţii „Mormintele Eroilor” nu au reuşit să acopere costurile necesare pentru finalizarea construcţiei, aşa cum reiese dintr-o Adresă din 3 iulie 1929, trimisă primarului oraşului: „…lăudabila iniţiativă de a construi în acest oraş un Mausoleu osoar pentru a depune osemintele tuturor eroilor jertfiţi pentru Focşăneni şi Putneni cari au murit chiar în această regiune… s’a muncit şi s’a strâns aproape un milion de lei care s’a cheltuit ajungând cu lucrarea brută la acoperiş.

 Însă din cauza lipsei de fonduri lucrarea stagnează aproape de  2 ani de zile şi s’ar nărui dacă în anul acesta nu se va putea face cel puţin acoperişul”.

 La 10 decembrie 1929 s-a încheiat un Proces – verbal de recepţie provizorie a lucrărilor executate în campania anului curent.

Anul 1932 a găsit construcţia tot nefinalizată, astfel că preocuparea majoră a Societăţii „Cultul Eroilor”, filiala Focşani, a rămas în continuare colectarea de fonduri pentru mausoleu, prin organizarea de diferite acţiuni; fondurile nefiind suficiente, lucrările au trenat.

Lucrările considerate necesare pentru terminarea Mausoleului urmau să se execute în toamna anului 1940. În acest scop, Serviciul Tehnic din cadrul Aşezământului Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, a întocmit un deviz în valoare totală de 1.400.000 lei, care cuprindea lucrările de la Mausoleu, împrejmuirea pe latura din faţă, precum şi casa paznicului.

 În perioada 1 ianuarie 1931 – noiembrie 1943 s-a continuat şi cu exhumările osemintelor eroilor din judeţele Putna şi Prahova, precum şi completarea lucrărilor de construcţie a Mausoleului Focşani. În total erau 2. 619 eroi (în firide 518, restul în criptă comună 2.101 necunoscuţi).

Într-un Raport al Aşezământului Naţional „Regina Maria”, din anul 1942, se solicitau unele intervenţii şi reparaţii la mausoleu, datorită unor deteriorări în timp.

Construcţia a avut de suferit în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar mai ales după război, în timpul ocupaţiei trupelor ruseşti. Întrucât se desfiinţase Aşezământului Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, patrimoniul şi sarcinile aşezământului au fost preluate de către Ministerul Forţelor Armate. Din lipsa fondurilor, s-au lăsat aceste aşezăminte la bunăvoinţa „Sfaturilor Populare”, ale căror organe de conducere se schimbau anual, iar „obligaţia întreţinerii acestor morminte de eroi a fost uitată”. La 16 septembrie 1954, starea în care se afla mausoleul era neschimbată, însă se aprobase un fond de 80.000 lei şi se întocmise şi un deviz de reparaţii de către Sfatul Popular Focşani. Lucrările de reparaţii s-au efectuat abia între anii 1958 – 1959, mausoleul fiind considerat „un monument de veneraţie a oraşului”.

După cutremurul din anul 1977 s-au executat noi lucrări de reparaţii şi tot atunci a fost organizată, în interiorul mausoleului, o miniexpoziţie foto – documentară. Aceasta vorbea vizitatorilor despre eroismul şi spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă militarii ce-şi dormeau somnul de veci în criptele mausoleului.

 Din anul 1990, monumentul a servit ca biserică de cult pentru enoriaşii din zonă.

 În anul 2008 a revenit la situaţia sa iniţială, de monument memorial şi totodată a intrat în ample lucrări de restaurare. Prin Proiectul „Drumul de glorie al armatei române în Primul Război Mondial” (finanţat cu fonduri europene), s-a urmărit restaurarea, consolidarea, reabilitarea şi introducerea într-un circuit turistic a mausoleelor de la Focşani, Mărăşeşti, Mărăşti şi Soveja.

Lucrările propuse pentru reabilitarea acestui mausoleu au fost următoarele: realizarea unui punct de informare, restaurarea clădirii, refacerea hidroizolaţiei, îmbunătăţirea sistemului de ventilare, amenajări exterioare, lucrări de instalaţii electrice etc., în scopul redării aspectului original al monumentului. Lucrările de restaurare s-au finalizat în vara anului 2012, când a avut loc şi recepţia lui, la 6 iunie.

 După cum se menţionează în documentele de arhivă,  Mausoleul a fost  proiectat de arhitectul Ştefan Balosin, construcţia începând în anul 1925.

 Mausoleul a fost construit din cărămidă, piatră şi beton pe un plan în formă de cruce. Construcţia de inspiraţie bizantină, cu trei turle, este bine proporţionată şi beneficiază de o suprafaţă de 457 mp. Peste corpul central se ridică o cupolă ce se sprijină în interior pe pandantivi şi arce, iar la partea superioară prezintă goluri arcuite în care s-au montat ferestre, cu scopul de a filtra lumina în interiorul mausoleului. Deasupra cupolei, în exterior, s-a amplasat o cruce din beton. Cupolele laterale, arcuite pe trei jumătăţi de sferă, se profilează ca o etajare de linii curbe.

 Accesul în incinta Mausoleului se face pe scara cu trepte din beton şi uşa masivă din fier forjat, montată într-un portal masiv din beton. Acesta, străjuit de două coloane cu fusul rotund şi capiteluri compozite, sprijină un fronton cu decoraţii florale, care încadrează anul 1926. Pe frontispiciul frontonului, de o parte şi alta a unui cartuş în care sunt redate în relief atributele vitejiei şi victoriei (spada şi baioneta), s-a inscripţionat cu litere în relief: „PRO –  PATRIA”.

 „Suind scările mausoleului, intri într-un hol din care pe două scări laterale, cobori în sanctuarul în formă de treflă, unde se află trei osuare acoperite cu plăci de marmură…”  , pe care s-au marcat inscripţiile cu numărul eroilor necunoscuţi ce îşi dorm aici somnul de veci.

 Pe cripta din stânga se poate citi inscripţia: „Aici odihnesc 582 ostaşi necunoscuţi din Războiul de Întregire: 1916 – 1919 – căzuţi în regiunea Panciu, Rugineşti şi Năneşti”.

 „Aici odihnesc 581 ostaşi necunoscuţi”, s-a înscris pe marmura albă de pe cripta centrală, iar de pe cea din dreapta aflăm că „Aici odihnesc 581 ostaşi necunoscuţi din Războiul de Întregire. 1916 – 1919 – căzuţi în regiunea Panciu”.

 Pe platforma superioară se află un monument din beton, rotunjit la partea superioară, pe care s-au fixat plăci de marmură. Acestea sunt marcate cu inscripţii ce amintesc de eroii vrânceni împuşcaţi în vara anului 1917, de către armata germană, pentru spionaj în favoarea armatei române şi care au fost înhumaţi în criptele mausoleului: „S-a ridicat această creştinească candelă din obol obştesc spre veşnica pomenire a eroilor: Vasile Chilian, Toma Cotea, Ştefan Săcăluş, Dumitru Pantazică şi Vasile Gălăţeanu executaţi de inamic în ziua de 17 Aug. 1917 pentru nestrămutata lor credinţă în neam şi ţară. 17 August 1937”. Cea de a doua însemnare menţionează că: „Moartea de războiu e moartea pentru salvare, e moartea pentru viitor, e moartea publică la care nu se plânge, ci se face jurăminte”. Deasupra inscripţiilor se află o cruce în relief, înscrisă într-un cerc, cu raze între braţe.

 Pe aleea principală a fost amplasată o troiţă lucrată artistic, cu decoraţii crestate în lemn.

Monumentul a fost ridicat în sudul oraşului şi amplasat în partea de est a parcului care, pentru protecţie, a fost împrejmuit cu gard din fier forjat.